A fi sau a nu fi student/ă la ID?

Am început 4 facultăți diferite de-a lungul tinereții mele...Recunosc că vreo 2 nu m-au atras de la bun început, dar m-am înscris fie că erau la modă, fie că promiteau un oarecare viitor profesional, la a treia m-am înscris doar pentru că vroiam o diplomă de absolvent de studii superioare, la ultima am fost neglijentă și nu am verificat cu atenție diferența dintre "acreditată" și "autorizată".

Oricum, în acei ani, ca formă de învățământ universitar nu puteai decât să te înscrii la cursuri cu frecvență...iar aici "prietenia" dintre mine și facultățile respective se rupea brusc și irevocabil.

Nu regret nicidecum! Am învățat pe propria piele diferențele și subtilitățile din învățământul privat românesc, am învățat mai bine să mă organizez, dar cel mai important, tot testând cursurile câteva luni, am descoperit ce NU  îmi doresc să fac în viitor, profesional vorbind.

Acum am 40 de ani, 2 copii măricei, un soț, ceva experiență de viață și același loc de muncă de peste 15 ani. De aceea, nu mi-am găsit locul în sistemul de învățământ cu frecvență (de zi) sau chiar frecvență redusă (unde majoritatea cursurilor sunt în weekend). 

Cum spuneam, am 2 copii care abia așteaptă zilele de sfârșit de săptămână, să meargă la plimbare, la film, la mall, la distracție sau mai știu eu unde.

Dar, spre norocul meu, și chiar mă simt norocoasă acum, am luat-o de la început...

Sunt studentă la ID la Facultatea de Horticultură. 

Un nou început, noi emoții (de emoții nu reușesc să scap nicicum), noi planuri de viitor, dar cel mai important, de data aceasta am ales cu INIMA.

Am ales să învăț despre ceva ce m-a pasionat mereu, despre plante, natură, flori, copaci, și toate celelalte lucruri care îmi fac inima să tresară.

Am ales dincolo de bani, dincolo de rezonanța titlului de pe diplomă, dincolo de confortul unui birou. Am ales să-mi extind cunoștințele despre florile pe care le admir și le pictez, despre animalele care mă hrănesc, despre natura în care trăiesc.